Se spune că sănătatea este bunul cel mai de preţ al unui om, un bun care nu poate fi cuantificat. Cred că percepţia aceasta o au şi cei care gestionează banii publici. Altfel nu s-ar putea explica lipsurile şi dezinteresul afişat de managerii noi şi vechi.
Dacă ar trebui să recurgem la un exerciţiu de simplitate, şi nu de pură imaginaţie cum suntem obişnuiţi, am descoperi că nu mai suntem în stare să trăim fără să ne complicăm existenţa. Este mult mai uşor să rezolvi o problemă dificilă decât să faci faţă unei situaţii banale. Chiar şi în medicină asistăm la astfel de anomalii, care de multe ori se finalizează cu tragedii: de pildă, moare pacientul din cauza unei greşeli la o operaţie de apendicită.
In: Editorial
Tags: apendicita, medici
Vizita premierului Tăriceanu la Casa Naţională de Asigurări de Sănătate merită a fi consemnată, mai ales acum când instituţia cu pricina pare a fi în criză de autoritate. Nu are sens să despicăm firul în patru şi să vedem motivele reale pentru care şeful Guvernului se implică personal în redresarea administrării banilor din sănătate, dar merită să analizăm contextul critic al momentului.
Diferenţa şi schimbul de opinii dintre farmacişti şi autorităţi - să fim serioşi, nici măcar tensiuni nu le putem numi, oricât ne-am strădui să amplificăm o ştire de presă - mi-au readus în minte dorinţa absurdă de a avea o mică farmacie.
Mă aşteptam ca, după luni bune de la manageriada spitalelor, să apară ministrul Sănătăţii la televizor cu un bilanţ la sânge. Adică să ia spital cu spital si să ne spună: „aici l-am înlocuit pe X, care avea datorii uriaşe şi investiţii 0, l-am pus pe Y, un manager extraodinar, cu urmatoarele rezultate…”. Nu numai că nu s-a întâmplat acest lucru, dar este mai mult decât evident că o astfel de analiză comparativă ar lăsa Sănătatea fără ministru.
Campaniile de promovare, derulate intens în ultima lună la televiziuni şi în ziare, au crescut numărul donatorilor de sânge cu 20 la sută. Indiferent ce s-ar spune, oricâte chiftele ar primi în plus donatorii, nimic nu substituie nevoia spontană de a ajuta.
Foarte puţini colegi din presă au remarcat, săptămâna trecută, o mare disfuncţionalitate de comunicare la nivelul companiilor farmaceutice multinaţionale prezente în România. Aş spune că asistăm la un scandal mocnit, care se desfăşoară discret, deocamdată departe de ochii publicului.
Incredibilul s-a produs: la Craiova, un copil a fost furat chiar din maternitate, unde, cel puţin teoretic, se afla în responsabilitatea personalului medical. Spun responsabilitate cu jumătate de gură, întrucât până acum nu am văzut niciun vinovat deferit justiţiei, ci doar o biată asistentă, pe post de ţap ispăşitor, căreia i s-a luat 10 la sută salariu. În rest, directorul unităţii a rămas neschimbat, fiindcă în managementul balcanic nu s-a auzit de siguranţa şi protecţia copiilor.
In: Editorial
Tags: justitie, maternitate
Sunt curioasă să aflu care mai este poziţia lui Traian Băsescu faţă de aşa-zisa reformă din sănătate, după ce mai mulţi oficiali europeni au desfiinţat pur şi simplu aiurelile manageriale, de contabil mediocru, puse pe hârtie şi cât pe ce să devină legi în toată regula. Spun aceasta pentru că, în urmă cu câteva luni, preşedintele României, într-o fugă până la Filaret pentru a fotografia gunoiul dintr-un spaţiu insalubru (pentru o informare mai temeinică, să ştiţi că toate spitalele au mizerie din belşug ), îşi exprima cu jumătate de gură sprijinul pentru restructurarea sistemului.